Jose Mourinho ,,The special one”

Desi nu a reusit sa se impuna in cariera de jucator profesionist, acum este dorit ca manager de cele mai prestigioase echipe din Europa. A ales insa pe 31 mai Real Madrid,cea mai galonata echipa din lume.

Fost antrenor al lui Cristi Chivu la Internationale Miloano(2008-2009, 2009-2010) a imbogatit vitrina clubului in aceasta scurta perioada cu 5 trofee: de 2 ori Campionatul Italiei , Cupa Italiei, Supercupa Italiei si Champions League.

Datorita functiei de la Real si a succeselor din anii precedenti(Porto, Chelsea,Inter) poate fi considerat in acest moment cel mai bun antrenor din lume. Pe masura celebritatii de care se bucura in acest moment este, insa si controversat de multe persoane implicate in acest fenomen:

(aroganta pe care o afiseaza in fata tuturor adversarilor….jocul tactic foarte bine organizat pe care l-a impus la fiecare echipa pe la care a trecut….).

De-a lungul timpului, Jose Mourinho nu a demonstrat că este numai un mare tehnician, ci şi un mare “guraliv”. Vorbe  de duh:

“Puteţi să mă consideraţi arogant, dar sunt un campion european, prin urmare, un tip special.”

“Am studiat limba italiana 5 ore pe zi timp de mai multe luni pentru a fi sigur ca pot comunica cum trebuie cu jucatorii, jurnalistii si suporterii. Ranieri a antrenat 5 ani in Anglia si inca are probleme sa spuna “buna dimineata” sau “buna ziua”. A castigat o Supercupa, un trofeu mic. Nu a castigat niciodata un trofeu important. Ar trebui sa-si schimbe mentalitatea, dar e prea batran pentru asta” – Mourinho despre Claudio Ranieri

“Avem jucători de top, şi, scuzaţi-mă dacă sunt arogant, avem şi antrenor de top.”

“Suntem pe primul loc, dar nu pentru că are clubul bani. Suntem în luptă pentru atâtea trofee datorită muncii mele perfecte.”

“Cum spunem noi in Portugalia, au parcat autobuzul in fata portii. As fi foarte frustrat daca as fi un suporter care a platit 50 de lire ca sa vada acest meci pentru ca Tottenham a venit sa se apere. A fost o singura echipa care si-a dorit victoria, ei au venit doar cu gandul sa nu primeasca gol – nu e corect pentru fotbalul pe care l-am jucat.” - Mourinho despre Tottenham dupa un meci terminat 0-0 pe Stamford Bridge

“Barcelona e un club mare. Dar in 200 de ani de istorie au castigat Liga Campionilor o singura data. Eu antrenez de doar cativa ani si am acelasi palmares ca si ei” – Mourinho despre Barcelona in sezonul 2005-2006. In acel an Barcelona a castigat trofeul.

62 de ani in alb-rosu’

Actul de nastere al clubului ,,Dinamo” a fost semnat intr-o cladire din strada Lipscani la data de 14 mai 1948.

Formatia din ,,Stefan cel Mare” s-a infiintat in primavara anului 1948, pe 14 mai, atunci cand a avut loc fuziunea dintre Unirea Tricolor Mai si Ciocanul Bucuresti, aceasta debutand in Divizia Nationala de 22 august 1948. În primul sezon Dinamo a terminat pe locul 7.

Printre jucatorii care evoluau in acea perioada in tricoul “alb-rosu” ii putem aminti pe Angelo Niculescu, Siclovan, Bartha, Sarbu, Karkas, Teodorescu, Dumitru-Nicolae, Alexandru Ene, Suru, Calinoiu sau Marinescu.

Stadionul echipei (,,Stefan cel Mare” ) a fost inaugurat pe 14 octombrie 1951, in meciul de debut pe teren propriu, “cainii rosii” invingand Locomotiva Timisoara cu 1-0.

Primul titlu de campioana a fost cucerit in anul 1955 cu tehnicianul Angelo Niculescu pe banca tehnica, iar in toamna anului 1956, Dinamo a debutat in Cupa Campionilor, prezenta fiind o premiera pentru fotbalul romanesc, iar in primul tur au eliminat Galatasaray Istanbul (3-1, 1-2).

Cupa Romaniei a fost castigata de dinamovisti pentru prima data in 1959, invingand in finala pe cei de la Minerul Baia-Mare cu 4-0.

Primul event din istoria clubului a venit 3 ani mai tarziu, in 1962, atunci cand Dinamo a invins in finala Cupei eterna rivala Steaua, cu 5-3.

Dinamo a fost prima echipa romaneasca ajunsa in semifinalele Cupei Campionilor, parcursul fiind urmatorul: Turul 1, (1-0, 3-0) cu Kuisysi Lahti din Finlanda, Turul 2, (3-0, 2-3) cu Hamburger SV, care era in acel moment detinatoarea Cupei Campionilor, Turul 3, (1-0, 1-1) cu Dinamo Minsk, iar in fine in semifinale Dinamo intilnea celebra FC Liverpool care ne-a eliminat (1-2, 0-1).

In 1989, formatia din Stefan cel Mare a fost prima echipa romaneasca ce a fost prezenta in semifinalele Cupei Cupelor, eliminand atunci Dinamo Tirana (2-0, 0-1), Panathinaikos Atena (2-0, 6-1), Partizan Belgrad (2-1, 2-0) si pierzand in semifinale in fata celor de la Anderlecht (0-1, 0-1).

Palmares: 18 titluri de campioana a Romaniei: 1955, 1962, 1963, 1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977, 1982, 1983, 1984, 1990, 1992, 2000, 2002, 2004, 2007.

Castigatoare a Cupei Romaniei de 12 ori: 1959, 1964, 1968, 1982, 1984, 1986, 1990, 2000, 2001, 2003, 2004, 2005.

Câştigătoare a Super Cupei României :2005

Cupele Europene

Cupa Campionililor(UEFA Champions League)

-semifinalista in 1983/1984, Dinamo – Liverpool (1-2)(0-1)
- sfertfinalista in 1982/1983, Dinamo – Aston Villa (0-2)(2-4)

Cupa Cupelor
- semifinalista in 1989/1990, Dinamo – Anderlecht (0-1)(0-2)
- sfertfinalista in 1988/1989, Dinamo – Sampdoria (1-1)(0-0)

Cupa UEFA
- sfertfinalista in 1981/1982, Dinamo – IFK Goteborg (0-1)(1-3)

Catalin Hîldan (3 februarie 1976 – 5 octombrie 2000)

Cel mai reprezentativ simbol al lui Dinamo este Catalin Hîldan.Si-a dat viata petru Dinamo , la propiu, stingandu-se din viata in timpul unui meci amical pe care Dinamo l-a disputat, in 5 octombrie 2000, la Oltenita, in compania formatiei locale, Santierul Naval.

Catalin Haldan s-a nascut pe data de 3 februarie 1976. In prima divizie a evoluat numai la Dinamo Bucuresti, pentru care a disputat 138 de meciuri, marcand sase goluri. A fost selectionat de opt ori in echipa nationala a Romaniei, pentru care a inscris un gol.

In memoria “Unicului Capitan”, asa cum a fost numit de suporterii dinamovisti, FC Dinamo a retras tricoul cu numarul 11, purtat de Catalin Hîldan. De asemenea, peluza stadionului din Soseaua Stefan cel Mare rezervata galeriei dinamoviste poarta numele fostului fotbalist, iar la intrarea in Parcul Sportiv Dinamo a fost amplasata o statuie a acestuia.

Despre sah

Fiecare dintre noi a incercat macar odata sa joace sah. Unora le-a placut mai mult , altora mai putin.

Sahul este un joc de “razboi”.Tu comanzi o armata, iar adversarul o comanda pe cealalta.Soarta armatei tale depinde de iscusinta de care vei da dovada. In majoritatea celorlalte jocuri intervine hazardul : victoria poate fi decisa de zar sau de cartea trasa, dar in sah norocul nu are niciun amestec. Esti total raspunzator de succesul sau de esecul tau si de aceea sahul este unul dintre jocurile care ofera cele mai mari satisfactii.

“Sahul este viata in miniatura.Sahul inseamna lupta, inseamna batalii.”

(Garry Kasparov, campion mondial de sah, 1985-2000)

Cei mai mari campioni…

In numeroase sporturi, exista adesea o personalitate care iese in evidenta:”Cel mai Mare”. In box, cei mai multi s-ar gandi la Muhamad Ali;in fotbal este Pele; cat despre sah, ar trebui ales Garry Kasparov. In 1985, la varsta de 22 de ani, a devenit cel mai tanar campion mondial de sah din istorie, dupa victoria asupra campionului en titrre, Anatoli Karpov. Kasparov si-a aparat titlul cu succes in 5 randuri, dar in 2000, a fost in cele din urma infrant de protejatul sau, Vladimir Kramnik.

Mihail Tal (1960-1961)

Omul care a transformat şahul în spectacol…

Bea cu barilul, suda ţigările. Semna, ironic, declaraţii prin care se angaja să-i bată pe imperialiştii americani, dar visa o Riga liberă.

La opt ani, Mihai Tal muta deja piesele.  La 13 ani îl învingea pe tînărul mare maestru Holmov, la 16 termina peste antrenorul său, în campionatul leton. În ’58, afla de Garrincha, la Mondialul suedez. Începea să-l iubească. Ambii se născuseră cu malformaţii – ”Mane”, cu un picior mai scurt, el, cu ectrodactilitate, absenţa degetelor centrale la o mînă. Glumea: ”Pe el îl ajută să dribleze mai bine, dar eu nu pot apuca tura!”

Deschidea numai cu ”albele”: Moskovskaya ori Stalişnaya. Pionul cu care făcea primul pas era un păhărel de 100, apoi trecea la scheme complicate. Ţinea mîna în unghi de 90 de grade, în dreptul gurii, şi, hop!

Devenea campion mondial, Rege, la 24 de ani. Autorităţile sovietice îi băgau sub nas tot felul de hîrtii prin care se angaja să bată pe oricine îi apărea în cale. Le semna, apoi, ironic, declarînd că ”Şahul e o artă, nu o uzină!”. Se născuse într-o Riga independentă, într-o Riga independentă dorea să moară.

La 50 de ani, Tal era deja terminat. Ca şi ”Pasărea Paradisului”, şi-o făcuse cu mîna lui. Băutură, jocuri de noroc, ţigări, nopţi nedormite, patru cărţi scrise. De 10 ani, ”Mane” îl aştepta, acolo, sus. Ţinuse special, la rece, o sticlă cu dop verde, pe care scria 40% vol. Să se cinstească, aşa, ca între cei mai mari maeştrii ai atacului.

Catalin Oprisan

Este probabil unul dintre cei mai apreciati ziaristi din presa sportiva. Dincolo de fotbalul nostru in care finantatorii nu au altceva mai bun de facut decat sa se jigneasca la TV zilnic, emisiunea Smiley Tv, moderata de el face abstractie. Comenteaza cu mult umor cele mai noi sau bizare stiri din lumea sportului.Este o emisiune care reuseste mai tot timpul sa ma binedispuna prin felul in care sunt abordate subiectele de prezentator.

Emisiunea este pregatita inainte de a fi difuzata in direct la TV in proportie de 10%…restul i se datoreaza )))….(asa am auzit mai demult…).

Dacă nu citeşti un ziar, eşti neinformat!
Dacă-l citeşti, eşti prost informat!

Ce fotbalist scoate partea urâtă din tine? Ăla care ratează sau ăla care nu ajunge să rateze?

Din păcate, am abandonat privitul la cei 22 de inși care fugaresc o bășică de mai bine de cinci ani. Am considerat că urmăritul unui meci de fotbal, mai ales din campionatul nostru, dăunează grav sănătății. Așa ca nu mă mai supăr când unul ratează, sau când altul ajunge să….nu ajunge să rateze, pentru că nu-i văd!

Care este tipul de jucător care dăunează mai grav fotbalului? Cel care dă crunt la gioale sau cel care simulează faulturi non-stop?

Pentru cel care dă la gioale s-au inventat apărătorile, pentru ceilalți, piscinele.

Care este povestea ta preferata din fotbal? Poti trece si ceva ce inca nu ai publicat.

Garrincha. Undeva pe un pat de spital din Rio, înainte să moară. Reporter. Ultimul interviu din viața sa. „Mane, cu ce ai rămas din fotbal. Bani, trofee?” Răspuns: „Com isto, com isto”. O valiză plină de fotografii din meciurile jucate de el. Cea mai dragă, cea în care marele Pele îi stă atârnat de gât și plânge. Tocmai cuceriseră un titlu mondial…”Com isto, com isto”…

Italia sau Brazilia?

Brazilia. E fotbalul spectacol. Pe gazon. Italienii îl fac în vestiar: cu geluri, cu perciuni lați, cu parfumuri fine, cu tricouri mulate…

De ce nu a ajuns Oprișan mare jucător?

„Vina” îi aparține lui Lajos Sătmăreanu, șef peste grupele de pitici de la Steaua, acum 30 de ani. Discuție cu tatăl meu. „Dom’ maior, ăsta micu’ le are cu cartea?” „Da!”. „Atunci, nu-l stricați, uitați-vă la ăștia!” Panorama: 30 de pitici, toți semănând a pui de nigerian…Fără supărare…Am fost forțat să aleg sloavele…

Cel mai faimos fotbalist din agenda telefonică?

Hristo Stoicikov. Sau Ronald Koeman. Sau Jorge Valdano. Sau Hugo Sanchez. Toți mi-au răspuns la telefon. Cu Hugo am vorbit din mașină, undeva pe la două noaptea, din cauza diferenței de fus orar dintre România și Mexic. Îmi aduc aminte că la început am vorbit cu secretara. Mi-a spus. „Patronul nu e aici, dar când vine, vă va suna cu siguranță!!!” „Ha, ha, bună gluma!”, mi-am zis. Peste o oră și jumătate primeam un apel. Era din Mexic…

Cel mai deștept om din fotbalul românesc?

Ion Alecsandrescu, „Sfinxul”. Fără alte comentarii. E locul 1. Următorul e cam pe locul 200. Între ei, e vid!

Trei intrebări:
Știi care este partida de fotbal la care a asistat cel mai mare număr de spectatori din istorie?

Aș putea să o fac pe deșteptul și să caut pe Google, dar nu vreau. Din ce am citit eu pe la 10 ani, într-o carte primită cadou de la tatăl meu, cred că Brazilia – Uruguay, finala CM. Atunci, pe „Mario Filho”, viitorul „Maracana”, se zice că ar fi fost toată populația Brașovului din momentul respectiv. Cu cățel, cu purcel, undeva pe la 207.000 de suflete. Oficial, se vorbește de vreo 199.000.

În ce echipă au jucat trei jucători făcând parte din aceeași familie?

Familia Bundy? ( N.R. : Era o întrebare capcană )

De câte ori a fost Pele rezervă în cariera sa?

Țin minte doar data când a debutat în naționala „carioca”, din postura de rezervă. Undeva pe la mijlocul lui 1957, parcă, un meci contra Argentinei, pe „Maracana”. A intrat și a marcat!

De multe ori in viață, uneori ca necesitate, alteori ca divertisment, se fac exerciții de imaginație și pentru câteva momente momente ne simțim bine departe de realitate. Ai putere. Pune-te și dă cartonașe roșii în fotbalul românesc. Pe cine elimini? Majoritatea intră cu talpa sus și cotul în ceafă.

Vinnie Jones a intrat cu talpa sus și cotul în ceafă vreme de 12 ani. A primit doar 12 cartonașe roșii. Ce înseamnă asta la 350 de partide jucate? Mai nimic…și, vorba aia, a trecut pe la Chelsea. Cât despre noi, e mai greu să dai cartonașe. Sunt greu de scos. Asta pentru că buzunarele arbitrilor sunt pline de euroi…

De câți bani este nevoie pentru ca Oprișan să facă un blat cu BDF-ul?

De 400.000 de lei. Vechi! Atat cost` un blat însiropat, k lumea, de la „Delicateria”. E pe „Eminescu”…(Interviu acordat recent de Nea’ Oprisan pt. BDF)